Friday 28 May 2010

Saptesprezece matanii



Am sa cad la pamant,si cu mainile-n tarana
Am sa-ngenunchez ca sa te prind apoi de mana.
Am sa descant o drama veche si vor rasuna in vant
Mantre,rugaciuni desarte pentru tot ceea ce sint.

Psalmii de dureri infranti-o cantare despre tine.
Voi striga apoi spre bolta,sa cer ce mi se cuvine.
Inocenta din priviri acum este inutila
Si tot ce-ar putea starni e un gest cumplit de mila.
Dar eu nu vreau compasiune,vreau doar sa ma intelegi,
Dar tot ce te consoleaza sta in fiinta ce o negi.
Si mintit de ganduri reci,se abate o frustrare,
Dar eu n-am sa ma opresc-tot ce spun acum va doare.

Am sa critic pana maine,iar de maine va trimit
Intr-o lume ce se naste si apoi am sa va mint
Ca acum imi e mai bine,ca trecutul mi-e tovaras
Si ma veti privi cu mila,si o sa ma credeti iarasi..

Doua suflete alaturi,si tot ce-mi doresc acum
Se indeparteaza-n epoci ce s-au prefacut in fum.
Si ai sa-mi citesti pe buze,chiar de n-as vrea sa o vezi
O speranta ce invie si ai vrea sa o revezi

Nu ca sa ma implinesc,ci ca sa-ti hranesti egoul.
Tot ce zace-n mine-acum e amintirea ta si dorul.
Am un gol ce se-adanceste cand in noapte te visez,
Dar tot ce-i legat de tine pot acum doar sa pastrez...

No comments:

Post a Comment