Etern

Privesc spre rama din perete
Ce parca imi zambea subtil,
Privind surasul unei fete
Ce-ngenunchea in colt umil.
In fata unui zmeu prea crud,
Prefacut in nefiinta,
Cersind acum cu umilinta
O gura din amarul surd.
Ar vrea apoi sa-i sara-n brate,
Sa-i verse-n palme cu sperante
Dorintele ce-ncep s-o sece,
Dar trupul lui e-atat de rece...
Si inima-i parca de piatra,
Si-n suflet o dorinta poarta:
Ar vrea sa il strige pe nume,
Dar nu aude ce ii spune.
S-a-ndepartat cu nepasare,
Iar biata fata a cazut.
Iar chipul ei e-acum uitare
A celor care au trecut.