Calea fericirii

Calea fericirii


Intrezaresc pe drumul ce a fost strabatut
Fara abateri inca,un individ cazut.
Cu trupul vestejit si-un chip batut de soare.
Dar pentru cine-a ratacit atunci pe-acea carare?

Tablou in fata serii,iar pe fundal fantana.
Apare o rascruce in miez de clar de luna.
Dar trupul de transfug nu mai avea suflare,
Caci pentru ea a ratacit atunci pe-acea carare.

Purtat de frunze parca si pe aripi de ploaie,
Drumetul cauta cu-n chip plin de sudoare
Un drum mai linistit,marginit de-o odaie,
Iar bietul ins s-a ratacit atunci pe-acea carare.

L-am prins de man-apoi sa-i pot simtit caldura,
Iar chipul ne-mplinit s-a transformat in floare.
M-am aplecat apoi sa-i mangai salba-gura,
Caci pentru el am ratacit atunci pe-acea carare.

Hraneste-te cu mine,cu aparenta toata,
Caci drumul se despica in doua lumi in zare,
Iar tu pe veci ma prinde si tine-ma legata,
Caci pentru tine-am ratacit atunci pe-acea carare.