Post mortem

Post mortem

O raza de lumina ce poate-aprinde noaptea
Sau stinge din durere,iar filele din cartea
Ce intr-un colt de-arama avea-ncrustat adanc
O ploaie si un soare,un cer senin si-un vant.

Artemis e o floare,dar Kain e un pacat.
De ce-ti ridici privirea cand capul ti-e plecat?
Pe fruntea adormita aveai scris un refren,
Mai sus inscris cu riduri un falnic carpe diem.

O gura-nsangerata.Sub pleoape s-o ascunzi,
Iar fruntea sa-ti sopteasca adesea vorbe dulci.
Si nu-ti pastra nadejdea,dar ce-i neimplinirea
Uitata intr-o fila de-un lung et caetera?

Apasa tot mai tare in suflet inramat,
O rama a tacerii,a unui gand sfidat.
Si nu-ti grabi suflarea cu pasul stand in loc,
Caci nu va inceta ca-ntr-un vis de Baroc.