Monday 10 May 2010

Fericirea-ca factor spiritual



Fericirea-ca factor spiritual


De-a lungul timpului am atins diferite nivele emotionale si am imbratisat diferite trairi.
Din punctul meu de vedere,fericirea reprezinta o stare ce poate fi atinsa doar atunci cand esti impacat cu realitatea.
Aceasta stare,ca orice alta stare poate fi indusa de diferiti afctori:exteriori sau afectivi.
Din pacate,fericirea nu reprezinta un factor predominant in sfera trairilor experimentate de mine.
Acest sentiment viabil mi-a fost indus doar in momentele in care am reusit sa fac abstractie de adevar si am ignorat aparentele-ce s-au dovedit a fi cat se poate de reale.
Asadar,dupa fiecare sclipire din privirea mea searbada,au urmat trairi mult mai frecvente cu caracter recrudescent.
Ce este fericirea?Fericirea este un termen cat se poate de relativ ce depinde de perceptia fiecarei persoane in mod individual.
In mod obisnuit,se creeaza o corelare intre fericire si iubire.
Daca am iubit?As minti daca as nega,am iubit fiinta umana din toate perspectivele posibile.
Am evitat sa cred ca as putea-o regreta vreodata,dar respingerea si ignoranta celor ce mi-au fost altare mi-au trezit si acest sentiment.
Fara a-mi mai gasi un scop,am realizat ca pentru cei ce imi sunt icoana,eu pot in acelasi timp sa nu reprezint nimic.
Poate am iubit prea mult aceasta fiinta execrabila,dar in mod paradoxal nu m-am putut iubi pe sine.
Disconsiderare,multe lacrimi si un gand in plus pe aceeasi fila.Dar asta nu schimba nimic...
Drumul de la fericire la suferinta este unul foarte scurt si nu cred ca voi mai zambi vreodata.
Si nu am sa mai las acest sentiment sa ma doboare.
Poate asa e natura mea,dar mereu am reusit sa le creez repulsii celor ce i-am admirat si i-am indepartat.
Am reusit sa le inspir tot ceea ce nu ar fi vrut sa regaseasca in mine.
Dar nu m-ati cunoscut!Si nu pot fi judecata pentru ca inima imi nutreste sentimente nobile,iar sufletul mi-e pur.
Eu pentru tine nu exist,dar tu insemni mai mult decat un rasarit de soare intr-un lung anotimp intunecat.
Traiesc pentru a spera si ma contopesc in vise,dar ratiunea respecta intervale bine definite,iar mai apoi cad din nou la pamant!
Dar daca fericirea are o limita temporara,atunci mi-as da ultimii zece ani din viata pentru o clipa din trecut in care zambeam.
Dar tu esti prea departe,si chiar de-as sta in dreptul tau stiu ca nu te-as putea prinde de mana.
Daca stiam ca am sa pierd totul,as fi plecat si-as fi lasat totul in urma,sau poate te-as fi strans cu forta in brate sa nu mai fiu acum aici.Sa nu mai spun ce spun,sa nu mai plang din nou...
Au fost multe lucruri nelalocul lor,iar momentele nepotrivite au conturat situatiile nefavorabile.
Si stiu ca vrei sa uiti de existenta mea,iar sentimentul meu e-o taina ce o port pe frunte pentru o viata intreaga.
Am gresit si am lasat ca totul sa treaca pe langa mine,refuzand sa vad realitatea.
Eram constienta ca voi pierde,dar am vrut sa mai zambesc pentru o clipa si poate sa fiu fericita.
Acum platesc.Acum regret.Inca zambesc,si inca plang.Dar te iubesc-iar acest sentiment irevocabil mi-a invadat tot corpul pana in cele mai adanci coltisoare,iar eu ma risipesc usor si-acum poate doar vantul ar vrea sa ma mai asculte...
Dar avem nevoie de speranta si credinta,credinta ca exista o fiinta superioara pentru a supravietui intr-o lume rece si pentru a ne ascunde de frica.
Am uitat de mult ce e fericirea,dar o ravnesc nespus.As vrea sa ma pot bucura si de floarea ce mi-ai daruit-o acum mult timp,ce s-a uscat si cade asezata in dreptul mainii stangi...

1 comment: