Romanta efemera

Romanta efemera

As vrea sa ma petrec prin ea fie si doar o clipa.
Eu nu sunt idealul in stele descifrat.
Nu cerul imi e tata,iar marii nu-i sunt fiica,
Din lut eu sunt facuta si rupta din pacat.

Iar glasul meu nu-i lira,si nici nu-i o chemare,
Iar mama nu e luna si tatal nu e soare.
Si glasul meu doar vantul il mai poarta
Pe-un vals ce nu-ntelege o veche limba moarta.

Si pasu-mi se retrage si la lumina serii,
Iar stelele privesc acum cu ignoranta.
O gura de lalea lipsita de speranta
Inghite si-ultima raza a indoielii.

In doua brate slabe altar tu mi-ai cazut.
Icoana a naturii,sfintind a lumii goluri.
Aceleasi slabe brate ti-au alungat din doruri
Si din petala,palma a devenit un scut.

Acum nici o adiere nu va putea patrunde
Si intr-o mangaiere de brate te ascunde,
Caci lumea nu cunoaste al vietii inteles
Si tu faptura cruda,ai fost tu cel ales!

Dar mai apoi te rog,nu ma privi de sus
Asemeni unei stele ce m-a privit odata.
Tu nu imi esti nici mama,tu nu imi esti nici tata,
Eu nu-s o biata fata uitata in apus.