Roxana

Si parca ne asemanam
Dar tu esti diferita.
Si totusi simt ca completam
O fila adormita.
Privirea ta e-un vant caldut,
Iar zambetul e-o raza.
Tu esti cantecul din trecut
Ce sufletu-mi vegheaza.
Iar vocea ta e-un ton de ploi-
Linistitoarea,suava...
Ma strangi in brate si apoi
Cad la pamant bolnava.

Caci far-a ta caldura eu
Simt ca ma prabusesc
Si tot in jur ramane greu
Si vreau sa-ti multumesc.

Cand esti alaturi mi-e usor,
Si parca e mai bine
As sta chiar din noapte in zori
Sa ma petrec cu tine.

As sta si te-as privi atent,
Pana-n adancul miozot,
Si pe un cantec foarte lent
Din cer ar cade-un zlot.

As trage-un fum si ti-as sopti
Ca nu mai am tigari.
M-as plange si as rabufni
Si-as auzi viori.

Tu mi-ai intinde intr-un pumn
De foc inc-o tigara
M-as linisti si-as vrea sa-ti spun
Pe-un acord de vioara

Cat apreciez,cat sentiment
Se zbate-n a mea fiinta,
Si as uita si de prezent,
Si chiar de suferinta.