Asculta-mi...

Cand fumul de tigara ne invada obrajii,
Si ceata-ntunecata se intindea pe pleoape,
Radeam in hohote de proastele si lasii
Ce tot ieseau afara in zori de miez de noapte.

As vrea din nou sa plangem,acea tigara draga
Acea folie slaba,si-acea minte bolnava.
Si sa prefacem cuvintele in adjective injurioase,
Cand tot ce-aveam in jur erau niste atlase.

De ce sa deschizi cartea,cand viata te invata
Ca nesimtirea lor nu e doar o povata,
E-o taina slefuita si bine-ascunsa-n sine,
Prostii nevinovate,in gesturi pot detine.

E lumea racolata,e-o lume-atat de goala,
E rece ca o iarna-ntr-o zi de primavara.
Prietena e-o curva,iubirea e mai zdreanta,
Acum e doar o lume cu pereti de faianta.

Acum te am pe tine,tinandu-te de mana
Cu fumul ce imi iese acum si printre vorbe,
Esti tot ce mi-a ramas,dar simt ca imi e bine,
Asculta-mi plansul ce prinde diferite forme

Si se transforma-n zambet,chemare si in foc
Auzi,unde e focul?As vrea s-o trag pe-a doua,
As vrea pe toata lumea sa pot pune la loc,
Pe cerul spart de sticla ce-i limpede ca roua.


"Ridica-mi tu tigara,caci altfel ma va prinde",
Aprinde-ti si tu una,si hai sa ne-amintim
Ce proasta e vecina,dar pana se va prinde,
Tot prost va fi si el,dar hai sa-i rascolim.

Prostia n-o sa-i doara,dar hai sa-i doara-n viata,
Caci poate nu vor mai zambi si maine dimineata,
Si poate or sa vada-ntr-un final si realitatea,
Ziua poate fi neagra la fel cum e si noaptea.


Oricum pana atunci,vor trece cinci pachete,
Cinci ore si trei zile,o vorba si apoi
Ar sta timpul in loc numai sa ne astepte,
Dar cade in cuvinte,in gropi si in noroi.


Si o sa ii privim,tragand dintr-o tigara
Pana plamanii nostri vor striga pana-n bolta,
Ne va durea,dar vreau mai tare sa ii doara,
Prostia de pe fata lor prea tare ma revolta.