Cosmar

Stii,iti zaresc fata in fiecare directie a bataii vantului.Te poarta ca pe valuri,si tot in jur esti tu.
Ma inconjori cu brate lungi,m-ai captivat sub pleoape.Aud cum iti plange timpanul.
Unde e ea?Ei hai,nu-mi zi acum ca nu-ti mai pasa.
Nu ti-a pasat?Atunci regret,dar cred ca imi permit s-o spun..ce prost!
Ai aruncat cu zarul,si ghici,ai pierdut tot.
Nefericit.N-ai invatat ca tu nu stii sa ai noroc?Cand cel mai pretios colier in cale ti-a picat,si cu bocancii militari sub pietre l-ai calcat?
Ce nemilos!
Esti norocos?Nu,dragul meu,gresesti!
Iti amintesti-ingenuncheam,jeleam,si disperam!Si m-ai scuipat?
Ah dragul meu,acum zambesc caci stiu ca am gresit!
Si m-am vandut unui nimic!Ah,ce gunoi!Ce imputit!
Stii daca te-as fi zarit poate apoi pe strada,crede-ma,nici nu te-as fi privit,fiinta neinsemnata!
As vrea sa fiu la un volan,la doua,trei de noapte.
Sa fiu asa cum eu eram,sa te zaresc in drum.Te-as face scrum!Sa te fi intalnit,poate altundeva.Nici n-as fi remarcat atunci coroana ta!
Si daca ai fi indraznit apoi,vreo vorba sa-mi rostesti.
Te-as fi privit cu-al meu plictis,si sfanta aroganta!
Si doua trei secunde-apoi as fi ajuns in fata!
Si nu te-as mai fi revazut!Si nici nu ti-as mai fi raspuns.
Sau poate,amuzata,ti-as fi raspuns in gluma "Imi pare rau,dar NU!"
Aspectul tau rebarbativ,inferior de-a dreptul!Ah,dragul meu,chiar m-ai orbit!Spune-mi ce ai facut!
De judecat,n-am judecat!Nu-i vina mea!Of,Doamne!
Ia vina doar in palma ta,si spune-mi vorbe calme.
Spune-mi,explica-mi tu cumva.Poate-am fost fermecata.
Poate a fost un vis urat.Poate n-am fost o fata.
Poate esti un cosmar adanc,poate-i poveste toata.
Spune-mi,ca eu nu te iubesc!Hai,minte-ma,odata!
Ah,trandafirul meu cu gust de miozot,zambet de viorea!Mirosul tau de liliac,tin minte,ma-nvia!
Si poate am gresit din nou.Dar doar un lucru stiu.
Mi-e dor de visul meu urat,cosmarul meu cel viu!