O silueta de panza,cu buze carnoase,si ochi plini de sange,si pieptul cel neted venea valsand vanturi,cantand teii vesteji,zbura pe pamantul de ploaie zidit.
Pe trena alee,aduce trei ganduri,si flori reci de gheata de toamna suflate,aduce-amintirea fierbinte si cruda,asfaltul ce arde si scantei arunca.
Pe chipul de floare,carpit cu trei petici din soare,din ape si ochii cei mari,pe nasul cel mare se varsa matase,aluneca fumul de canepa stins.
In mana e plicul din nori aruncat cu manie si suflet de piatra si gol,pe pleopele de catifea spanzurate,licoarea din frunte numita alcool.
Delirul,amarul,visarea,calvarul esti totu-ntr-o palma si univers mat.
Esti vid si esti totul,un ifinit si-o nimica.
Trairea si spaima,acaprez totul cu frica si teama si dragoste franta.
Stii,mana ta striga,si buza ta stinge,iar trupul tau spinteca fecioare tampe.
Strabat campii pe zece coapse,m-agat de vise printre coaste,si spune-mi,chiar ai sters de tot o taina cu un singur strop,indiferenta?
Ah,si mii de lacrimi s-au desprins,si-n loc de ochi,perii mi-au plans,si nu mi-au sters trecutul.
Frumos zambesti.Si mai frumos,atunci cand iti citesc,obrajii ca in palme,si simt nesiguranta ta,si-n crestet iti cresc ramuri.
Si zece rame-ntr-un tablou,pictura elevata.Eleva pe un singur ses,sezant pe-o crenelata.
Amor.Nu tu,dar te flatezi.
Flatez frunzele rosii,si cele ruginii cazant,imi intalnesc stramosii.
Geneza unei vieti de card,si solitudini stranse.
Amor,imi esti drag ca un ceas,ce-mi amintesti de multe.
Ma ofilesti cu inc-un an,doar intr-o zi de vara.
Amor,de ce esti un tiran?De ce esti o povara?
Visez,caci numai asta fac.Si stand in loc,visez.
Si timpul trece,iar eu tac.In loc sa plec,visez.
No comments:
Post a Comment