Tuesday 29 June 2010

Singur



Acum doar singur vreau sa fiu,
Ca un cadavru-n-ntr-un sicriu.
Ca pasarea cin cer ce fuge,
Ca rastignitul de pe cruce.

Ca orice animal salbatic,
Si ca izvorul singuratic.
Ca floarea cea mai egoista,
Ca steaua cea stinsa si trista.


Toti m-au lasat sa-nghit nisip,
Si cad in gropi,si sunt un mit.
Si chiar de nu stiu sa innot,
Si chiar de n-am avut noroc


Ei m-au impins in mari de foc,
Si ori am stat mereu in loc,
Ori de m-am scufundat de tot-
Dar printre ei n-am avut loc!


Ah ce amar,dulce abandonare-
Si singur m-am ranit,si inca doare!
Dar ce tirani in jur se adunau,
Plangeam si-ngenuncheam,iar ei radeau!

Si s-au hranit cu a me asuferinta,
Cu umilinta si cu neputiinta.
Si am priveau aievea cu mandrie,
Si-n realitate,tot cu miselie!


V-am adorat,fiinte nemuritoare,
Cu adorarea unui gand ce moare!

Sunt fila ce au rupt-o-ai tai din cartea
Ce ti-o citeau inainte de noaptea
Ce-avea sa vina,si parca-ti spuneai
Chiar inainte sa adormi si te culcai,


Gandind ca ceva a lipsit din carte,
Si tot asa in fiecare noapte.
Dar fila mea era-nscrisa cu lacrimi,
Cu foc,cu sange,si cu zece patimi!

Nu incerca sa cauti intelesul noptii,
Si nu te lasa frant in pumnul sortii!
As vrea sa scriu un gand mai optimist,
Dar doar stiloul meu este prea trist...

No comments:

Post a Comment