N-ai inteles

De va durea vreodata amintirea mea,
Te rog nu te speria,asa e dragostea.
Dar nu av fi dragoste,caci daca nu a fost
Nimic nici pan-acuma,nici nu mai are rost!
Dragostea ta de arde,va arde mii de fete,
Batute-n ochi de umbre,umbre de vant marete.
Si-mi pari atat de mic,si chiar neinsemnat,
Caci te-ai pierdut in lume,nicicum nu ti-a pasat!

Ai vrut sa fii ca roua,sa te arunci in ploaie,
N-ai inteles ca nu erai menit sa curgi siroaie.
Dar ti-ai pierdut sclipirea,apa ti-a sters si chipul
Ce stralucea in lume,dar te-a invins si timpul.

Dragostea n-are ore,n-are nici ani,nici zile.
Ea incepe odata,si sfarseste in tine.
Comoara ce-ai avut-o acum e un gunoi,
Caci tu faceai uratul sa fie dulce-n doi.


Tu faci fata urata sa fie ca o floare,
Privind-o ca pe-o luna,iar noaptea ca pe-un soare.
Dar tu ai stins iubirea,si te-ai pierdut usor
Asa cum vantul ploaia o poarta ca in zbor...