Cosmar

Stii,iti zaresc fata in fiecare directie a bataii vantului.Te poarta ca pe valuri,si tot in jur esti tu.
Ma inconjori cu brate lungi,m-ai captivat sub pleoape.Aud cum iti plange timpanul.
Unde e ea?Ei hai,nu-mi zi acum ca nu-ti mai pasa.
Nu ti-a pasat?Atunci regret,dar cred ca imi permit s-o spun..ce prost!
Ai aruncat cu zarul,si ghici,ai pierdut tot.
Nefericit.N-ai invatat ca tu nu stii sa ai noroc?Cand cel mai pretios colier in cale ti-a picat,si cu bocancii militari sub pietre l-ai calcat?
Ce nemilos!
Esti norocos?Nu,dragul meu,gresesti!
Iti amintesti-ingenuncheam,jeleam,si disperam!Si m-ai scuipat?
Ah dragul meu,acum zambesc caci stiu ca am gresit!
Si m-am vandut unui nimic!Ah,ce gunoi!Ce imputit!
Stii daca te-as fi zarit poate apoi pe strada,crede-ma,nici nu te-as fi privit,fiinta neinsemnata!
As vrea sa fiu la un volan,la doua,trei de noapte.
Sa fiu asa cum eu eram,sa te zaresc in drum.Te-as face scrum!Sa te fi intalnit,poate altundeva.Nici n-as fi remarcat atunci coroana ta!
Si daca ai fi indraznit apoi,vreo vorba sa-mi rostesti.
Te-as fi privit cu-al meu plictis,si sfanta aroganta!
Si doua trei secunde-apoi as fi ajuns in fata!
Si nu te-as mai fi revazut!Si nici nu ti-as mai fi raspuns.
Sau poate,amuzata,ti-as fi raspuns in gluma "Imi pare rau,dar NU!"
Aspectul tau rebarbativ,inferior de-a dreptul!Ah,dragul meu,chiar m-ai orbit!Spune-mi ce ai facut!
De judecat,n-am judecat!Nu-i vina mea!Of,Doamne!
Ia vina doar in palma ta,si spune-mi vorbe calme.
Spune-mi,explica-mi tu cumva.Poate-am fost fermecata.
Poate a fost un vis urat.Poate n-am fost o fata.
Poate esti un cosmar adanc,poate-i poveste toata.
Spune-mi,ca eu nu te iubesc!Hai,minte-ma,odata!
Ah,trandafirul meu cu gust de miozot,zambet de viorea!Mirosul tau de liliac,tin minte,ma-nvia!
Si poate am gresit din nou.Dar doar un lucru stiu.
Mi-e dor de visul meu urat,cosmarul meu cel viu!

Frumoasa

O stii.Chiar si cand ajungi cat poti de sus,eu iti plutesc deasupra firii.Apogeu.Si totusi,nu ma idolatrizezi,nu ma admiri si nici macar nu apreciezi.Nici nu ma placi,nici nu ma agreezi.
O stiu.Da,ma iubesti.Nu,o stiu,deci nu minti.Nu-ti cer sa faci nimic.Lasa.Nu,haide,nu te minti.N-ai sa ma uiti-frumoasa.
Atat?Sau poate sunt prea mult.As imparti in jur ce am,doar ca sa-ti fiu pe plac.Nu pot.Si i-as fura pe toti sa am ce iti doresti.Am vrut.
Te vreau.Dar cred ca cer prea mult!
Ai vrea si tu,dar nu ma vrei.As vrea acum sa stii,ca nu poti stinge tot ce simti,nu poti sa reinvii.
N-ai sa renasti,si n-ai sa uiti de maine dimineata de tot ce ai simtit si simti-frumoasa.
Nu doar atat.Sunt portelan,si-n ochi m-apasa-plastic .Dar inima pulseaza.Sunt rece,dar inca te simt.Ma simt asa..frumoasa.
E tot ce vezi,si te gandesti,si asta-ti vine-n minte.Si cand pe trepte reapari ai vrea sa-mi spui din nou.
Nu,stiu,nu mi-ai spus-o pana acum.N-ai vrut sa spui.
Ma leganai si adormeam.Cand doar in brate te frangeam
Cand vii din nou pe trepte ai vrea sa-mi spui...frumoasa.
Frumoasa?Stiu.Nu este tot.Dar restul par aievea,si-asa palpabil simt ca sunt,si parca nu conteaza.
Nu realizezi tot ce sunt eu,si sincer,nu iti pasa.
Ai vrea sa vii in prag,si tot ce vrei sa-mi spui e "Buna,tu,frumoasa!"
Oglinzile-mi zambesc in hol,luminile vegheaza,ma urmaresc pe coridor,peretii-n jur viseaza.
Ti-as desprinde din buze tigara ieftina si as scuipa in jur,si as aluneca pana in varful serii.
As vrea s-ajung acasa.
Ai vrea acum sa-mi spui pentru ultuma oara.
Frumoasa mea,frumoasa!

Aleea viselor

O silueta de panza,cu buze carnoase,si ochi plini de sange,si pieptul cel neted venea valsand vanturi,cantand teii vesteji,zbura pe pamantul de ploaie zidit.
Pe trena alee,aduce trei ganduri,si flori reci de gheata de toamna suflate,aduce-amintirea fierbinte si cruda,asfaltul ce arde si scantei arunca.
Pe chipul de floare,carpit cu trei petici din soare,din ape si ochii cei mari,pe nasul cel mare se varsa matase,aluneca fumul de canepa stins.
In mana e plicul din nori aruncat cu manie si suflet de piatra si gol,pe pleopele de catifea spanzurate,licoarea din frunte numita alcool.
Delirul,amarul,visarea,calvarul esti totu-ntr-o palma si univers mat.
Esti vid si esti totul,un ifinit si-o nimica.
Trairea si spaima,acaprez totul cu frica si teama si dragoste franta.
Stii,mana ta striga,si buza ta stinge,iar trupul tau spinteca fecioare tampe.
Strabat campii pe zece coapse,m-agat de vise printre coaste,si spune-mi,chiar ai sters de tot o taina cu un singur strop,indiferenta?
Ah,si mii de lacrimi s-au desprins,si-n loc de ochi,perii mi-au plans,si nu mi-au sters trecutul.
Frumos zambesti.Si mai frumos,atunci cand iti citesc,obrajii ca in palme,si simt nesiguranta ta,si-n crestet iti cresc ramuri.
Si zece rame-ntr-un tablou,pictura elevata.Eleva pe un singur ses,sezant pe-o crenelata.
Amor.Nu tu,dar te flatezi.
Flatez frunzele rosii,si cele ruginii cazant,imi intalnesc stramosii.
Geneza unei vieti de card,si solitudini stranse.
Amor,imi esti drag ca un ceas,ce-mi amintesti de multe.
Ma ofilesti cu inc-un an,doar intr-o zi de vara.
Amor,de ce esti un tiran?De ce esti o povara?
Visez,caci numai asta fac.Si stand in loc,visez.
Si timpul trece,iar eu tac.In loc sa plec,visez.

Cu drag

Apollo...de ce te numesc asa?Poate pentru ca sunt un acrobat ce tremura la fiecare pas pe un fir de ata.Penibil.
Sa nu te mire.
Ce noapte...Bratele tale erau ca doua ghetare ce ma inveleau mecanic.
Pe chipul sau cadaveric legaturile incepusera sa pulseze.Boboci de floare au inflorit sub pleoapele-i pleostite.
Iubeam acea alura!
Cred ca cerul era prins in zece pumni de fier,altfel nu pot sa-mi explic de ce nu a cazut pe el!
Spune-i viol!Spune-i viol psihic,spune-i abuz sentimental,spune-i adulter fizic!
Spune-i ca nici nu poti sa-i spui!Atat de mult te doare!
Ah,esti papionul de la gatul unui mort,iar in piept eu ii sunt floare.
Un decor neoriginal,un script ici-colo improvizat,o inima sedata pe un acord de sticla.
Abstract.Si dimineata.
Ah ,dar in colt imi sangereaza gura.Ah dar mai jos,se scurge si ultima picatura de inocenta ce avea sa ma distinga de ultima pramatie din coltul strazii-acel ultimatum,ce l-am vandut pentru nimic.
Pentru-n argint,ah pentru tine!
Sunt cel mai liric barbarism,sunt un viu in purgatoriu!Ah,un cuvant in derizoriu!Sunt cel mai calculat orgasm,si cea mai neinfranata repulsie.Nimic!Si asta sunt!
Ah ai ucis un in ger!
Chiar nu regreti ca ai ucis din zbor inca un inger?Cum poti sa mai respiri?Si-nca atat de ritmic!
Ah,mi-au smuls din colt icoana!
Cat amar,cata iluzie.Durere si sevraj,alcool,si frenezie-Apollo.
De ce?Iar cand te-am intrebat,chiar inainte de mult asteptatul calvar,ce-l amanam secunde-n sir,te-ai ascuns in intuneric,si cu o voce instrainata mi-ai raspuns rece si crud-da!
Stii?Nu,n-am crezut.De ce sa ma mint?
Am fost jertfa pentru cel neputiincios,am fost prima si ultima ocazie a unei vieti de om.
Am fost.
Acum,m-am consumat,ca trabucul de pe pervaz,ca praful din coltul mesei,ca tot ce e mai scump.
Un act.Si-a fost de-ajuns,sa ma pierd pentru vecie.De-acum nu voi mai putea fi eu.Sunt in plina cadere.
Desi n-am sa te intalnesc,voi sti ca esti aici.
Ma vei purta in fiecare haina,si-n fiecare gest absurd.
Voi fi in gandul de la miez de noapte,si acel deja-vu ce te va transforma in tot ce vei fi azi.
Iar tu esti palma ce m-anchis poate cu inconstienta in acel ring de dans,tragic-numit amor.
Amar,a trebuit sa te las sa degusti din dulceata facerii.
Pentru cel ce a pierdut,ca toti in jur sa piarda.Ca eu sa pierd in fata ta,si sa ma pierd in lume.
Sa-mi pierd stralucirea,si sa ma contopesc in ploaie.
Esti crud!
Te rog,nu ma uita!
Cu drag,voi plange-n ploaie.

Hartii

Hartii.Si multe amintiri.Hartii si amintiri.
Buna dimineata!Sunt bratul scurt al ceasornicului,ce nu e tocmai secundar,dar nu indica ora.
Buna!Sunt ceea ce nu par a fi,mai vesteda ca bruma.
Disperare?Iar gresesti.Ma faci sa rad,dar n-am s-o fac.
Ambitie?
Putin.Ca zaharul ce-l pun in ceai.Dar daca m-ai cunoaste,ai sti ca doza mea de tu,e un abuz salbatic.
Iar tu,imi indulcesti licoarea poate mai mult decat as vrea.
De asta indraznesc sa spun,in timp ce imi etalez indiscret expresiile fruntii,ca...am ajuns sa te urasc.
Obsesie?
Ah,ce gresesti!
Nu,nu,nu sunt asa!E doar,o incapatanare crunta,un regret incomesurabil,o negare continua.
Nu,nu accept!Dar ce-ai sa faci?!Nu poti sa faci nimic!Ce mi-am jurat in fata mea si-n fata boltei sacre,nu o sa-ncalc in veci de veci!
Amor?
Si soarele e negru!
Nu dragul meu,nu te-ndragesc!Doar vreau s-o spun cu cat mai des!
Sunt consolarea cea dintai,poate nu recunosti.Stii,gandul ca inca tanjesc,iti infraneaza plansul
Stiu,gandul ca inca ravnesc,acum te linisteste.
Stim amandoi ca stii sa minti.Stim bine ca e-aievea.
Viol.Viola.Violina.Violet,si Violeta.
Zambetul meu.Gulerul ei.Un decolteu,dar nu-i al meu!
Dar ce-i de-ales?
De ce s-apleci un toporas,cand ai la brau toporul?
De ce s-alergi un prunc,cand tot ce vrei e-amorul?
De ce sa-mi torni pe coapse-un voal,cand poti plati decorul?
Stiu,tot ce spun e chiar banal.
Dar vreau sa cred,dar simt,nu pot,sa dorm cu indoiala.
Da,iti lipsesc.Da,imi lipsesti!
E dor.E vaicareala.
Amicul meu din luna gri,cu pleoape lungi si netezi,cu geana sus si ochii vii,te rog,ia-ma in brate!

Catre ea

Esti in inima mea zambet,si esti vlaga-n al meu suflet.
Esti in sange si in pantec ,si in minte esti un cantec.
Si-mi dansezi in palma valsuri,si pe pleoape alte dansuri.
Esti lumina ce se-ascunde,esti campia mea pe munte.
Vino soare cenusiu,vino-acum intr-un tarziu!
Vino si sufla-mi caldura,si sa iti privesc figura.
Vino si-mpleteste-mi chipul,vino-acum,caci trece timpul!
Te astept in coltul verii,te astept in sanul serii.
Vino muza mea din vise,si adu-mi trei stele stinse
Sa le port in suflet poate,si in cale sa se-arate
Sapte drumuri fara lacrimi,si cinci drumuri fara patimi,
Sa te prind apoi de mana,si sa ofilim o luna.
Vino,si-am sa port pe frunte,doruri si sperante multe.
Multe amintiri de maine,si toate sa se adune.
Vino sa-ti sculptez alura,fruntea,tamplele si gura
In al meu pumn de arama,ce a recitat o drama.
Vino,fericirea mea!Si-am sa pun in calea ta
Trei alei cu randunele,toate visurile mele.
Te astept sub un salcam,si de n-ai sa vii raman
Sa astept raza de soare,ce ma-ncanta si ma doare.

Autoportret

Stau,imi infrang amarul cu o gura din Ovidiu,
Noua ganduri si-nca unul imi iau mintea in asediu.
Tu,stai pe loc,si te rog raspunde sincer
Nu regreti c-ai doborat in zbor inca un inger?
Tu esti oglinda care minte..si inca imi aduc aminte-
Priveam in tine,gaseam tot ce in doream-cuvinte,
Mimai un romance dintr-o era secetoasa,
Ne gaseam printe gunoaie si-o numeam la tine-acasa.
Dar voi,va estimati si sufletul,dar sper ca iti dai seama
Ca nici-o dragoste nu se masoara in procente-
Stiu,nici nu a fost-dar nici nu am sa deschid rana,
N-o s-o numesc ca tine,desi am sute de defecte-
Stii,ti-ai gasit un adapost chiar in golul meu din suflet-
Si mi-ai recitat cuvantul,indrazent ca pe un cantec,
Crede-ma,nu sunt artist.Poate sunt putin cam trist-
Curg parauri printre coaste si in suflet am un chist.